Azi am simtit nevoia sa-mi las sufletul sa vorbeasca ... l-am lasat sa-si aleaga cuvintele iar eu am scris ceea ce mi-a dictat el ...

Cand e vorba sa descriu sentimentele, dragostea si iubirea mea pentru minunata mea fetita ... cuvintele sunt de prisos, sunt prea putine ... oricat m-as chinui si oricat as incerca, nu voi putea sa redau in cuvinte decat o mica, o foarte mica parte din tot ceea ce simt pentru minunata mea printesa, pentru acest puiut de om pentru care, fara nicio ezitare , as fi in stare sa-mi dau chiar si propriami viata ! ... Cand imi ttinam fetita in brate, cand ma uuitm in ochisorii ei, cand o sstrangam la pieptul meu si-i ssimtam respiratia pe obrazul meu ... atunci inimile noastre parca vorbeau, sufletul meu vorbea  cu sufletelul minunatului meu copilas si simteam cum o stare euforica imi inunda tot corpul , simt cum iubirea copilasului meu pune stapanire pe mine ... simt cum parca tot universul se invartea in jurul nostru si parca nu-mi mai lipsea  nimic simtind firavele brate ale puisorului meu cum ma strangea cu toata puterea ei. Auzinod cum gangurea ma inmuia intrucutotul .  

... atunci simteam  ca traiesc cu adevarat, simtam  ca viata mea are un sens si ca nu traiesc degeaba ! ... In asemenea momente nu prea pot sa ma abtin sa nu-mi scape nicio lacrima de fericire  ... Cu acele lacrimi de fericire in ochi, poate ca in acele momente nu sunt in stare sa spun prea multe lucruri decat ca :"Te iubesc din suflet , printesa lui tati !" si sa o strang mai tare la pieptul meu, oferindu-i protectia si siguranta pe care o fetita o cauta in bratele tatalui sau !